Opinii

Opinii, recenzii, informari, comentarii

Insomnia
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de sscatalin in 2010-07-26 01:45
Nu pot sa dorm. Cu toate ca mintea mea nu mai produce niciun gand, nicio idee, nimic, noaptea tot felul de viziuni ma bantuie si nu ma lasa sa dorm. E ca si cum propria mea stafie ma bantuie cu franturi ale proprie-mi vieti…

Imagini, intrebari si raspunsuri induse mi se dezvaluie cum pun capul pe perna. Daca ziua oglinda-mi pune in fata nemultumirea fata de fizicul meu, linistea noptii se transforma ea insasi intr-o oglinda a interiorului meu zbuciumat,a inimii mele goale si obosite. Ce viata trista si irosita!… Ce pret platit pentru optiunile alese!…

Primul lucru pe care-l constientizez, si care e prin el insusi suficient de multe ori sa ma lecuiasca de somn, este cat sunt de singur! Am prieteni cu program, cu program fix, si care imi dau tot mai des senzatia unei stereotipii. Nu mai comunic de mult cu niciunul dintre ei, suntem toti self-absorbed si oarecum tematori sa ne mai impartasim cele mai adanci sentimente…Discutam in gol despre banalitati cotidiene, ca-ntr-un episod slab din Seinfeld. Bine, n-ar trebui sa ma mire, eu nu reusesc sa comunic nici macar cu prietena mea…

Singuratatea pe care o constientizez ma umple de spaima si acutizeaza senzatia de distanta fata de ceilalti, fata de lucruri in general. Pentru ca nu e doar o distanta generata de lipsa unei conexiuni afective ci si una fizica. Sunt peste 600 de km intre mine si prietena mea, sunt sub 60 de km intre mine si cel mai bun prieten al meu. De amandoi insa ma simt la fel de departe. Daca de Bogdan ma separa imposibilitatea mea de a percepe si intelege viata de familie care a devenit, normal, principala lui preocupare, de Ioana ma leaga faptul ca suntem mai mult absenti decat prezenti unul in viata celuilalt… Traim amandoi doua vieti paralele care se intersecteaza tot mai rar, probabil pe fondul dorintei comune de a avea un punct fix de raportare… Mult prea putin pentru o relatie normala, d-apai pentru una solida, “de viitor”. Ce stiu cu siguranta este ca am un pat gol, o camera goala, seri repetitive si plictisitoare, o durere surda si o imensa frustrare…

Ajuns in astfel de momente de “realism”, ma confrunt cu lipsa de perspectiva. E o a treia etapa a insomniei mele, si mama! ce etapa e si asta. Daca primele doua par doar niste lamentari nocturne ale unui exces de testosteron, ne-eliberat nici de mana mea, nici a altcuiva, ce-a de-a treia completeaza portretul cu fundalul in profunzime. N-am nicio metoda ca sa lupt cu durerea, sau s-o acopar macar. S-o fac uitata. O car numai. Liber profesionismul meu nu ma va duce decat la balamuc, iar o viata in casa mamei, fie ca-mi va da permisie la libertate-n weekenduri, fie ca nu, ma va duce tot acolo. Planurile vor ramane planuri, iar eu voi fi, pana la un punct, o mare speranta si atat. Stau intr-o incrucisare de drumuri si-n orice directie ma uit, vad nimicul. Desi destinatia mi-e cunoscuta, habar n-am ce drum s-aleg, in speranta ca voi reusi sa gasesc unul care sa-mi dea macar senzatia ca duce undeva, daca nu chiar face asta… Oricum, e o lipsa totala de motivatie la mine, pentru ca efectiv nu mai vad niciun sens. Am ajuns sa-mi privesc biblioteca cu doua sentimente ce se contopesc in contradictorialitatea lor: Nu mai inteleg de ce le-am cumparat, dar am marea spaima ca voi muri inainte sa le citesc…

Si-asa obosesc. Obosesc, dar nu adorm. Oglinda ce-mi e pusa-n fata e cumva mata. Inteleg ce mi se arata, dar parca nu-mi vine sa cred ca e adevarat. Poate pica lumina ciudat, e stratul de argint prea mancat de vreme, cine stie…? Si ma invart de pe o parte pe alta. Iau perna-n brate, oftez, stiu ca daca nu maine sigur poimaine dau o laba si mi se pare trist nu gestul ci irosirea in sine, o sa ma tarasc iar cu scarba la munca, in loc de vacanta o sa ma bucur ca cineva a catadicsit sa-mi dea o parte din onorariu si am cu ce sa-mi achit datoriile lunare, o sa ies cu aceleasi persoane in oras, la aceleasi meciuri, la aceleasi discutii, am sa vin in aceeasi casa, o sa privesc la aceleasi carti, o sa ma inchid in acelasi Rome Total War, o sa ma prefac ca nu aud telefonul, poate am sa citesc 3-4 pagini dintr-un roman pe care-l voi uita a doua zi, o sa ma bag in pat si o sa am aceeasi insomnie…

Si-ntr-o noapte ca asta, am sa mai mazgalesc inca un post pe un blog pe care nu-l citeste nimeni....



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
Termeni si Conditii de Utilizare