Opinii

Opinii, recenzii, informari, comentarii

Azi... 9
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de sscatalin in 2012-09-09 23:39
Azi...
9. M-am nascut, dupa spusele autentificate ale maica-mii acum 32 de ani.

Motiv mare de petrecere, nu? Doar ca anul trecut ziua asta "a mea", n-a insemnat nimic pentru mai nimeni. Din vreo 15 - 20 de invitati, n-au venit decat 3. Unul a plecat dupa o ora, un altul a agatat doua gagici si s-a carat de la masa, doar cel de-al treilea a rezistat cu stoicism toata seara. Prietena mea de atunci nu s-a obosit sa apara. Oficial i-a fost rau. La fel de oficial a doua zi era in pub cu prietenii ei. Si tot la fel de oficial peste doua saptamani imi dadea papucii prin messanger. Genul ala de chestie pe care il meriti dupa o relatie de 5 ani.

Invitatii mi-au explicat ulterior motivele pentru care n-au venit. Pe scurt, "nu puteau sa ma sufere". Acum ca suntem "prieteni", ziua "mea" a aratat la fel. La ora la care scriu textul asta sunt in kiado, band wiskey cu sifon. Singur. Complet singur.

E adevarat, anul asta n-am mai invitat pe nimeni. Urasc refuzurile si dezamagirile. Am avut destule. In plus am vrut sa vad cam cat de mult conteaza prezenta mea intr-o zi ca asta pentru prietenii mei si cati ma vor onora cu prezenta. Cum n-am facut nicio invitatie am asteptat sa vad daca vor reactiona, daca se vor autoinvita sau mobiliza, daca vor organiza ei ceva, daca vor rascumpara invitatia inutila din anul precedent. Era indirect un test al relatiei noastre. Una pe care eu in mod evident nu incetez sa o supraestimez.

In tacerea mea, desi stiau ca-s singur, n-au schitat un gest. Unul din ei mi-a urat prin iMessages ceva in maghiara. Am presupus ca e de bine. Nici salut, nici 'te-n cur, nici nimic altceva. Cel de-al doilea mi-a marturisit ca m-a sunat din greseala si m-a anuntat ca am un cadou. In cursul zilei l-am intalnit la o cafea pentru a-l ridica. M-a costat o discutie scurta, plana, in care nici el n-a dat vreun semn ca l-ar interesa cum fusese ziua mea pana atunci sau cum va fi dupa. Cel de-al treilea mi-a urat limpezime-n decizii. Apoi pe la 10 noaptea m-a invitat la el sa bem un pahar. Cand i-am spus ca-s in oras, a batut in retragere. Nici n-a intrebat cu cine, nici nu si-a manifestat dorinta sa mi se alature. Cel de-al patrulea prieten nici nu s-a obosit sa sune sau sa scrie. N-as putea spune ca sunt surprins.

Au fost insa si unii de acasa care mi-au trimis mesaje. Raman mereu cu intrebarea "de ce?" data fiind ipocrizia lor evidenta Spre exemplu fosta mea, mentionata mai sus, mi-a urat sa fiu fericit. Amuzant daca ma gandesc la evenimentele de exact acum un an. Nu, nu amuzant, cinic.
Cinic mi s-a parut si mesajul fostului meu asociat. Acest formalism protocolar, pe care il aplica acum pentru a ura de bine i-a lipsit total atunci cand isi insusea clientii la care aveam si eu drept, pe la spatele meu. Atunci n-a fost nici formalist, nici politicos. Oh, da, si-a mai fost si fata aia care acum 6 luni imi explica cum e indragostita de mine de ani buni si care dupa ce i-am spus ca din pacate nu-i impartasesc "profunzimea" sentimentelor, mi-a dat teapa cu biletul la Placebo, neraspunzand la telefon in ziua concertului. Ea mi-a transmis sec ca-mi doreste multi ani. Era o perioada cand chiar imi doream...

Ce-am facut azi pana la urma? Am urmat sfatul "psihologului" si mi-am oferit mie ziua. Am facut doua lucruri pe care am asteptat 2 ani sa le fac, asteptand companie. M-am dus dimineata la muzeul de istorie al Ungariei si-am urcat dealul Gellert pana la citadala. Intre mi-am oferit o lasagna si-un pahar de vin la un restaurant, o cafea la o terasa cu cel care a catadicsit sa-mi ia un cadou, si un wiskey cu sifon in kiado. Tort n-am gasit. Nici mailul ala asteptat toata ziua nu a venit. Nu mi-a fost nici rau, nici bine, a fost o zi la fel de banala ca oricare alta. O zi de care puteam la fel de bine sa ma si lipsesc.

Anul trecut mi-am jurat ca nu voi mai chema pe nimeni. Cine vrea sa ma vada de ziua mea, stie cum sa ma gaseasca. E liber sa vina. N-am dat pe nimeni afara. Anul asta mi-am jurat ca nu voi mai serba ziua asta pana cand nu va insemna ceva si pentru altcineva. Cineva caruia chiar sa-i pese ca intr-o zi oarecare, m-am nascut eu, dat pentru care exist si m-a intalnit. Sansele sunt mari sa nu mi-o mai serbez niciodata.

Nu e insa nicio pierdere. Pentru nimeni. Nici macar pentru mine...


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
Termeni si Conditii de Utilizare